Pres European Union Printo

 
ARTRITA DIN BOALA LYME

Ce reprezintă?
Boala Lyme este cauzată de o bacterie transmisă prin muşcătura de căpuşă.
Această infecţie poate afecta pielea, sistemul nervos central, inima, ochii şi alte organe. În artrita Lyme, articulaţiile sunt singura ţintă a infecţiei, în majoritatea cazurilor. Totuşi, uneori există un istoric de afectare a pielii, sub forma eritemului migrator (o erupţie roşietică care se extinde de la locul unde s-a produs muşcătura de căpuşă).
Netratarea artritei Lyme poate conduce la afectarea sistemului nervos central.

Care este frecvenţa bolii?
Doar o proporţie mică din copiii cu artrită (inflamaţie articulară) suferă de artrită Lyme.
Cu toate acestea, boala reprezintă probabil cea mai frecventă artrită care apare după o infecţie bacteriană la copiii şi adolescenţii din Europa. Apare rareori înaintea vârstei de 4 ani, afectând în principal copiii de vârstă şcolară.
Apare în toată Europa, dar este mai frecventă în Europa Centrală şi în sudul Peninsulei Scandinave, pe ţărmul Mării Baltice. Transmiterea bolii se produce mai ales în perioada aprilie-octombrie, când sunt active căpuşele infectate, şi este influenţată de anumiţi factori de mediu, cum ar fi temperatura şi umiditatea. Debutul artritei Lyme se poate produce în orice perioadă a anului, datorită intervalului lung de timp scurs între momentul muşcăturii de căpuşă şi apariţia tumefierii articulare.

Care sunt cauzele bolii?
Cauza bolii este bacteria Borrelia burgdorferi, transmisă prin muşcătura de căpuşă. Majoritatea căpuşelor nu sunt infectate cu această bacterie, prin urmare majoritatea muşcăturilor de căpuşă nu vor provoca infecţia la om. Majoritatea infecţiilor se manifestă doar sub forma eritemului migrator şi nu vor progresa spre stadiile ulterioare ale bolii, adică nu va apărea nici artrita Lyme. Aplicarea tratamentului antibiotic în faza de erupţie cutanată scade şi mai mult riscul apariţiei complicaţiilor infecţiei. Chiar dacă borelioza Lyme (sub formă de eritem migrator) poate apare anual la circa 1 din 1000 copii, artrita Lyme este rară.

Se moşteneşte?
Artrita Lyme este o boală infecţioasă şi nu se moşteneşte. Cronicizarea artritei Lyme, însă,  a fost asociată cu anumiţi markeri genetici, sugerând existenţa unei predispoziţii genetice de a face boala. Mecanismele prin care se produce cronicizarea nu sunt complet precizate.

De ce a făcut copilul meu boala? Poate fi prevenită?
În zonele din Europa unde trăiesc căpuşele, este dificilă prevenirea muşcăturii de căpuşă. Totuşi, în cele mai multe cazuri căpuşa nu va transmite agentul cauzal al infecţiei (Borrelia burgdorferi) imediat după muşcătură, ci doar după câteva ore sau chiar după o zi şi jumătate, când bacteria ajunge în glandele salivare ale căpuşei şi este eliminată prin salivă în organismul gazdă.
Căpuşele se fixează la organismul gazdă pentru 3-5 zile şi se hrănesc cu sângele acestuia. Dacă copiii sunt controlaţi în fiecare seară, în timpul verii, şi eventualele căpuşe descoperite sunt îndepărate imediat, transmiterea Borrelia burgdorferi este foarte puţin probabilă. Tratamentul profilactic cu antibiotice la orice copil muşcat de căpuşă nu este recomandat.
Totuşi, dacă apare eritemul migrator, trebuie efectuat tratamentul antibiotic. Acest tratament va opri înmulţirea bacteriei şi va preveni apariţia artritei Lyme. În SUA a fost realizat un vaccin împotriva unei singure tulpini de Borrelia burgdoferi, dar a fost retras de pe piaţă din motive economice. Acest vaccin nu este util în Europa, din cauza faptului că aici sunt răspândite alte tulpini de Borrelia burgdorferi.

Boala este contagioasă?
Deşi este o boală infecţioasă, nu este contagioasă (nu se poate transmite de la o persoană la alta), pentru că bacteria trebuie transportată de căpuşă.

Care sunt principalele simptome?
Principalele simptome ale artritei Lyme sunt umflarea articulaţiei (articulaţiilor), cu colecţie lichidiană articulară şi limitarea mişcării. Adesea, în ciuda tumefierii impresionante, articulaţia nu este dureroasă sau este puţin dureroasă. Articulaţia cel mai frecvent afectată este genunchiul, însă şi alte articulaţii pot fi afectate de boală. Rareori se întâmplă ca genunchiul să nu fie afectat. Două treimi din cazuri prezintă monoartrită, adică afectarea unei singure articulaţii – şi anume, cea a genunchiului. Peste 95% din cazuri prezintă afectare oligoarticulară (patru sau mai puţin de patru articulaţii afectate), adesea articulaţia genunchiului rămânând singura afectată pe temen lung (chiar după ce celelalte articulaţii au revenit la normal). Artrita Lyme apare sub forma unei artrite episodice (recidivante) în două treimi din cazuri. Aceasta înseamnă că artrita dispare de la sine după câteva zile sau săptămâni, şi reapare la aceleaşi articulaţiii după o perioadă asimptomatică.
Frecvenţa şi durata episoadelor de inflamaţie articulară scade, în general, cu timpul, dar se poate şi amplifica, ajungându-se la cronicizarea artritei. Rareori, artrita are o evoluţie cronică de la bun început (artrita cronică = care durează cel puţin 3 luni).

Boala se manifestă la fel la toţi copiii?
Nu. Boala poate fi acută (cu un singur episod de artrită), episodică sau cronică (de durată lungă).

Boala se manifestă diferit la copii faţă de adulţi?
Boala este similară la copii şi adulţi. Totuşi, copiii pot avea o frecvenţă mai mare a artritei decât adulţii. Spre deosebire de adulţi, cu cât copilul este mai mic, evoluţia favorabilă este mai rapidă şi rata de succes a tratamentului antibiotic este mai mare.

Cum se diagnostichează?
La orice caz de artrită nou apărută, fără o cauză cunoscută, trebuie suspicionată artrita Lyme. Suspiciunea clinică trebuie confirmată prin investigaţii de laborator, ce includ analize de sânge şi, uneori, analize din lichiul sinovial (articular).
În sânge, anticorpii împotriva Borrelia burgdorferi pot fi identificaţi printr-un test numit ELISA. Acesta poate evidenţia prezenţa anticorpilor împotriva Borrelia burgdorferi, anticorpi care pot fi de tip IgM (arată o infecţie recentă) şi/sau IgG (arată o infecţie mai veche). Pentru certitudinea diagnosticului, în prezenţa acestor anticorpi trebuie efectuat un test de confirmare, Immunoblot sau Western blot. Dacă acest test confirmă rezultatul testului ELISA, diagnosticul de boală Lyme va fi cert.  Diagnosticul poate fi confirmat şi prin analiza lichidului sinovial, prin identificarea genei pentru bacteria Borrelia burgdorferi, prin tehnica PCR (Polymerase Chain Reaction). Acest test nu este disponibil în orice centru, fiind dificil de realizat şi costisitor.
Artrita Lyme trebuie diagnosticată şi urmărită de către pediatru sau într-un spital de pediatrie. Dacă tratamentul iniţial nu este eficient, cazul trebuie adresat unui specialist în reumatologie pediatrică.

Care este importanţa analizelor?
Pe lângă determinarea anticorpilor anti-Borrelia burgdorferi, se vor efectua şi analize pentru cuantificarea inflamaţiei, precum şi alte teste uzuale din sânge. De asemenea, trebuie excluse alte cauze de artrită infecţioasă, prin analize de laborator specifice.
Odată confirmată artrita Lyme, repetarea determinării titrurilor de anticorpi nu este utilă, pentru că nu indică răspunsul la tratamentul antibiotic. Aceste valori vor rămâne pozitive ani de zile, chiar dacă tratamentul a fost eficace şi a eliminat infecţia.

Poate fi tratată sau vindecată?
Fiind o boală infecţioasă, artrita Lyme poate fi tratată cu antibiotice. Peste 80% din pacienţii cu artrită Lyme se vindecă după una sau două cure de antibiotice. Pentru restul de 10–20% din cazuri, tratamentul cu antibiotice nu reuşeşte vindecarea bolii, fiind necesar şi tratament reumatologic.

Ce tratamente există?
Artrita Lyme poate fi tratată cu antibiotice pe cale orală (timp de 4 săptămâni) sau intravenoasă (timp de cel puţin două săptămâni). Deoarece complianţa (aderenţa la tratament) poate fi problematică în cazul tratamentului oral cu amoxicilină sau doxiciclină, terapia intravenoasă cu ceftriaxonă sau cefotaxim poate reprezenta o alternativă benefică.

Care sunt efectele secundare ale tratamentului?
Pot apare efecte secundare precum diareea sau reacţiile alergice. Majoritatea efectelor secundare sunt rare şi de mică intensitate.

Cât trebuie să dureze tratamentul?
După încheierea tratamentului antibiotic, chiar dacă artrita persistă, se recomandă o pauză de şase săptămâni înainte de a concluziona că tratamentul nu a vindecat boala.
Dacă artrita persistă şi după aceste şase săptămâni, poate fi repetat tratamentul antibiotic. Dacă la şase săptămâni după încheierea celei de-a doua cure de antibiotice artrita persistă, trebuie iniţiată medicaţia anti-reumatică.

Cum trebuie privite terapiile neconvenţionale sau complementare?
Dacă tratamentul antibiotic eşuează, părinţii pot fi tentaţi să apeleze la unele remedii neconvenţionale, indicate pentru bolile reumatice. Nu există dovezi ale eficienţei acestora în artrita Lyme.

Ce controale periodice sunt necesare?
Singurul tip de control util este reprezentat de examinarea articulaţiilor. Cu cât este mai lungă perioada de remisiune, cu atât scade riscul unei recăderi.

Cât timp durează boala?
În peste 80% din cazuri, boala dispare după una sau două cure de antibiotice. În restul cazurilor, artrita dispare după luni, sau chiar ani de zile. În ambele situaţii, după un interval de timp variabil, boala se va opri din evoluţie.

Care este prognosticul pe termen lung al bolii?
După tratamentul cu antibiotice, în majoritatea cazurilor, boala va dispărea fără să lase sechele. La unii copii, însă, se pot produce leziuni articulare definitive, ce pot cauza limitarea mişcării sau osteoartrită (degenerescenţă articulară) prematură.

Este posibilă vindecarea completă?
Da. Peste 95% din pacienţi îşi revin complet.

Cum poate această boală să afecteze viaţa zilnică a copilului şi familiei?
Din cauza durerii şi a limitării mişcării, copilul poate avea dificultăţi în a participa la unele activităţi sportive. La majoritatea pacienţilor, boala este uşoară, cauzând probleme minore şi pasagere (trecătoare).

Ce impact are boala asupra activităţilor şcolare?
Pentru o perioadă de timp limitată, copilul poate fi scutit de frecventarea orelor de sport, rămânând la latitudinea lui să aleagă acele activităţi fizice pe care le poate efectua fără probleme.

Există recomandări speciale în legătură cu sportul?
Copilul sau adolescentul trebuie lăsat să dedidă în această privinţă. Dacă participă la o activitate sportivă regulată, ca, de exemplu, la un club sportiv, ar fi bine ca exigenţele acestui program să fie reduse şi adaptate la posibilităţile fizice ale copiluli.

Există recomandări în privinţa alimentaţiei?
Dieta nu influenţează evoluţia bolii. Alimentaţia trebuie să respecte cerinţele vârstei, adică să fie echilibrată şi să conţină suficiente proteine, calciu şi vitamine, necesare creşterii.

Clima poate influenţa evoluţia bolii?
Deşi căpuşele au nevoie pentru dezvoltare de un climat cald şi umed, odată ce infecţia s-a produs şi a atins articulaţiile, evoluţia bolii nu este influenţată de variaţile climatice.

Copilul poate fi vaccinat?
Nu există restricţii privind vaccinările. Succesul vaccinării nu este afectat de boală, sau de tratamentul antibiotic. La ora actuală, nu există un vaccin împotriva boreliozei Lyme.